De ADRIANA GEORGESCU

Mindset: The New Psychology of Success  de Carol Dweck, profesor de psihologie la Stanford, este una dintre cele mai populare cărți de dezvoltare personală actuale. A fost tradusă și la noi – și a ajuns la ediția a II-a. Modelul propus de ea mi se pare foarte aplicabil atât în business, cât și în educație.

 

De ce sunt unii oameni mai inteligenți, mai creativi sau mai îndrăzneți decât alții? s-a întrebat Dweck. Ani de zile, astfel de diferențe au fost atribuite interacțiunii dintre mediu și gene (oricum nici măcar genele nu reprezintă destin). Însă studiile lui Dweck au identificat un factor general care stă la baza dezvoltării sau limitării talentului „natural”. O accelerație sau o frână reprezentată de o simplă convingere cu privire la inteligența, abilitățile sau calitățile tale personale. Mai precis dacă acestea pot fi sau nu modelate.

***

Cei care-și văd inteligența, abilitățile sau calitățile personale ca fiind fixe, de neclintit, au o perspectivă fixă (fixed mindset). Oamenii cu această perspectivă:

  • cred că o abilitate sau calitate apare de la sine, înainte de orice învățare. Fie o ai, fie nu. Ești cine ești, punct. Atunci când nu se simt din primul moment inteligenți sau talentați într-o anumită zonă, își pierd interesul și se apucă de altceva.
  • consideră că efortul ridicat denotă abilitați scăzute. Oamenii capabili, cred ei, se bazează pe abilitățile lor înnăscute și nu au nevoie să muncească din greu pentru a avea succes.
  • nu gestionează bine eșecul, deoarece îl interpretează ca o lipsă de abilități. Și din moment ce cred că abilitățile sunt înnăscute și fixe, consideră că dacă se lovesc de un eșec, cel mai logic este să renunțe.
  • evită riscurile și provocările. Preferă să rămână în zona de confort și aleg să se concentreze doar pe rezolvarea problemelor care li se par simple, unde succesul le este garantat. În felul acesta își validează inteligența și calitățile.
  • privesc critica, oricât de constructivă, ca pe un atac personal. Preferă să își cultive imaginea de persoane care fac totul bine, fără greșeală.

***

Pe de-altă parte, cei care-și văd inteligența, abilitățile sau caracterul ca fiind maleabile au o perspectivă a dezvoltării („growth mindset”). Oamenii cu această perspectivă:

  • cred că își pot îmbunătăți sau schimba în timp inteligența, abilitățile sau calitățile personale. Da, oamenii diferă foarte mult – în aptitudini, talente, interese sau temperament – dar oricine se poate schimba și crește practicând și câștigând experiență. Prin urmare  sunt mai înclinați să învețe și să exerseze.
  • acceptă provocări, cu riscul de a nu se descurca bine din primul moment pentru că preferă să învețe lucruri noi decât să bată pasul pe loc în zona de confort
  • recunosc valoarea criticii constructive și sunt deschiși la feedback, pentru că au convingerea că pot face schimbările necesare
  • perseverează în învățare și exersare atunci când întâmpină dificultăți, pentru că sunt de părere că din problemele dificile învață cel mai mult.

***

Sursa: Transformingeducation.org

***

Vestea proastă este că atât perspectiva fixă, cât și cea a dezvoltării tind să se auto-confirme. Cei care au o perspectivă a dezvoltării vor practica și vor deveni mai buni, ceea ce le va întări ideea că îmbunătățirea este posibilă. Cei cu o perspectivă fixă nu vor exersa, ceea ce le va întări ideea că sunt blocați la nivelul de abilitate din prezent.

***

Și, deși ne naștem cu dorința de a învăța (dacă bebelușii ar fi demotivați de eșec, nu ar învăța niciodată să meargă sau să vorbească), copiii pot adopta o perspectiva fixă încă de la vârsta grădiniței. De exemplu, în cercetările ei, Carol Dweck le-a oferit unor copii de patru ani posibilitatea de a alege: puteau face din nou un puzzle ușor pe care îl mai făcuseră sau puteau încerca unul mai greu. Copiii cu perspectivă fixă – cei care credeau că inteligența lor este o anumită cantitate fixă – l-au ales pe cel ușor. „Copii inteligenți nu fac greșeli”, i-au spus ei lui Dweck. În schimb, copiii care credeau că devii mai isteț după ce ai rezolvat o problemă complicată au ales încântați puzzle-ul mai greu, considerându-l plictisitor pe cel ușor.

***

Deci, care este vestea bună?

Vestea bună este că poți să îți schimbi perspectiva la orice vârstă,  acordând pur și simplu mai multă atenție modului în care gândești. Poți apoi decide să privești lucrurile diferit și să acționezi în moduri noi. Și îți poți sprijini și echipa sau copiii să adopte o perspectivă a dezvoltării.

***

Cum anume exact?

Începe cu tine. Deoarece perspectiva ta variază probabil de la o zonă la alta, identifică mai întâi în ce zone ai o perspectivă a dezvoltării și în ce zone ai una fixă. De exemplu, ai putea crede că abilitățile tale creative sunt fixe, dar că poți să ți le dezvolți pe cele matematice. Sau că îți poți îmbunătăți leadershipul, dar calitățile tale sportive sunt fixe – pur și simplu nu ești genul sportiv.

***

Pentru a-ți identifica perspectiva într-o zonă anume, întreabă-te: Când mă simt inteligent/capabil în acest domeniu”?

  • Când nu fac greșeli? / când termin ceva rapid și a ieșit perfect? (perspectiva fixă)

SAU

  • Când încerc din greu și reușesc să fac ceva ce nu puteam face înainte? / când lucrez la ceva de mult timp și încep să-mi dau seama cum pot rezolva problema? (perspectiva dezvoltării)

***

Apoi, schimbă-ți gândirea de la „Pur și simplu nu sunt bun la la X”, la „Nu sunt așa bun la X cum aș putea fi dacă aș învăța sau practica mai mult”. În perspectiva dezvoltării, absența unei abilități e considerată temporară. S-ar putea să nu știi cum să faci ceva, dar presupui că ai putea învăța dacă ți-ai face timp.

***

De asemenea, întreabă-te:

  • Investesc suficient timp și efort în cultivarea acestei abilități?
  • Folosesc strategii de învățare eficiente, și care mi se potrivesc mie personal?
  • Primesc sprijin și critici constructive din partea unor mentori generoși și a altor persoane competente?

***

Idei pentru când lucrurile devin dificile:

  • Când vrei să renunți sau te-ai plictisit, activează-ți perspectiva dezvoltării vizualizând cum, pe măsură ce experimentezi și înveți, în creierul tău se formează noi conexiuni. Așa se și întâmplă; creierul unui adult este mult mai plastic decât s-a crezut până nu de curând.
  • Analizează-i pe cei care sunt în prezent mai buni decât tine. Observă cu atenție ce fac. Întreabă-i cum au ajuns să o facă așa bine. S-au născut cu aceste abilități extraordinare sau pur și simplu folosesc strategii mai bune, au exersat mai mult și continuă să accepte provocări și să învețe?

***

Nu exagera

Doar pentru că poți îmbunătăți ceva nu înseamnă neapărat că ar trebui să o și faci. E posibil de exemplu să ajungi la concluzia că efortul necesar îmbunătățirii nu e rezonabil pentru tine acum. Sau nu e rezonabil în general. În plus, nu orice lucru trebuie îmbunătățit. Uneori, cea mai înțeleaptă strategie (și cea mai productivă) e pur și simplu să îți accepți anumite imperfecțiuni, în special pe cele care nu te afectează negativ nici pe tine, nici pe ceilalți. Astfel, câștigi timp și energie pentru lucrurile cu adevărat importante pentru tine.

***

Cum să-i ajuți pe ceilalți să își schimbe perspectiva

# Vorbește-le despre modelul celor două perspective

# Arată-le prin comportamentul tău de zi cu zi că te interesează ca ei să crească și să se dezvolte, nu să aibă succes tot timpul și să facă totul perfect

# În echipa ta sau acasă, cu copii tăi, cultivă un mediu bazat pe perspectiva dezvoltării:

  • transmite un mesaj clar că orice abilitate se învață
  • apreciază prin feedback efortul, perseverența, și progresul, nu talentul înnăscut și inteligența nativă
  • acceptă greșelile ca o parte normală a procesului de învățare și ca o bază a succeselor viitoare („The best teacher failure is”).

***

Cum spunea Benjamin Bloom, un cunoscut cercetător educațional american: „După patruzeci de ani de cercetări […], principala mea concluzie este: Ce poate învăța o anumită persoană, aproape toți putem învăța, dacă ni se oferă condițiile necesare*** 

***

Așa că nu mai spune: „Nu pot să o fac”. Spune: „Nu pot să o fac ÎNCĂ”.

 

***Dweck este de părere că există 3 condiții principale necesare învățării: să depunem efort, să avem strategii bune de învățare și să cerem ajutor atunci când ne blocăm”.

 

Citește și Un truc pentru a crea obiceiuri pozitive – Secretul ascuns la vedere