„Cum ai ajuns să faci ceea ce faci? Ce înseamnă o carieră de succes pentru tine? Cum pot ajunge și eu să fac ce-mi place și să fiu și plătit(ă) pentru asta?”

Un interviu realizat de Alexandra Iancu pentru proiectul Become, cu sprijinul Andreei Lazăr.

****

1

Atât din psihologie cât şi din astrologie am învăţat că ceea ce suntem determină ceea ce ni se întâmplă”. 

Şi asta ne-a şi demostrat din povestea ei. Am întâlnit o persoană independentă şi revoluţionară care a luptat pentru ceea ce şi-a dorit să facă în ciuda circumstanţelor în care se afla. Ea este Cristina Vanea, psiholog şcolar și astrolog, o persoană pe care o apreciez pentru curajul de care a dat dovadă în cariera ei şi de la care am realizat că într-adevăr ceea ce suntem determină ceea ce ni se întâmplă. Vă invit pe cei care sunteți interesați de astrologie, dar şi de psihologie să aflaţi cum mergeau lucrurile înainte și după  Revoluţie în aceste două domenii.

****

COPILĂRIA

În cariera mea nu am fost foarte influenţată de relaţiile cu părinţii, cu excepția faptului că am refuzat să fac Facultatea de Agronomie pe care mi-au recomandat-o, ei fiind absolvenţi de Agricultură. Îmi amintesc de insistenţele mamei când îmi spunea că facultatea de Agronomie ar fi una frumoasă şi potrivită pentru mine, o meserie unde aș lucra în aer liber, iar eu îi spuneam că m-am săturat să văd păduchele din San Jose pe care mi-l arăta ea pe mere, dacă nu erau foarte bine curăţate. Deci, din discuţiile cu ei, mi-a fost foarte clar că este un domeniu pe care nu îl voi urma niciodată.

****

PERIOADA LICEULUI ŞI A FACULTĂŢII  

Eu am făcut şcoala înainte de Revoluţie, când erau mai puține posibilităţi.  În general, liceenii care voiau să-şi continue studiile cu o facultate, alegeau între Medicină, ASE sau Politehnică. În zona rurală,  mergeau spre Agronomie, Zootehnie, Medicină Veterinară, iar cei care erau mai visători spre Universitate. Reflectând asupra opţiunilor pe care le aveam, m-am gândit că Politehnica ar fi cea mai bună varintă pentru mine, în sensul că mi-a fost mai uşor să învăţ matematică. Mi-ar fi plăcut psihologia, însă în momentul în care eu am terminat liceul, Facultatea de Psihologie tocmai se desfiinţase, așa că am urmat Politehnica. După ce am absolvit Politehnica şi am lucrat câţiva ani în învăţământ, m-am hotărât să fac şi Facultatea de Psihologie.

****

CUM MI-AM DAT SEAMA CE DOMENIU MI SE POTRIVEȘTE

După ce am terminat Politehnica, am lucrat într-o întreprindere de service pentru electronică industrială şi atunci mi-am dat seama că nu este un domeniu potrivit pentru mine, munca asta de rutină de 8 ore. Îmi amintesc că fiind activitate de service, erau zile în care nu reuşeam să mă ridic de la birou nici ca să beau apă şi altele în care nu aveam mare lucru de făcut, în care mă plictiseam groznic uitându-mă încontinuu la ceas. Era o rutină din cauza programului, pentru că activitatea în sine nu implică deloc rutină.

La un moment dat, am aflat că cei de la Liceul Tehnic aveau nevoie de un inginer. M-am dus imediat acolo, indiferent de numărul de ore pe care îl aveam şi am realizat că atunci când intru într-o clasă, nu ştiu cum trece timpul.

****

ECHILIBRUL DINTRE VIAŢA  PERSONALĂ ŞI CEA PROFESIONALĂ   

Niciodată nu am renunţat să fac ceea ce mi-a plăcut profesional şi ca activităţi extra-profesionale. Din anii `90 m-am ocupat și de astrologie, fiind plătită pentru asta. Am avut posibilitatea să  îmbin profesia mea de bază cu astrologia pentru că tot ce am lucrat în astrologie a fost în presă. Scriam articole pentru cine le solicita, și asta o puteam face oricând de-a lungul zilei. Aveam un program flexibil, programul de la şcoală fiind unul lejer de 18 ore pe săptămână, iar tot ce ţine de astrologie le făceam în timpul disponibil.

Dintr-un anumit punct de vedere a fost uşor pentru că mai aveam timp să mai amestec într-o cratiţă, să mai duc copiii la pian, karate, tenis etc. , iar pe de altă parte a fost obositor pentru că dacă aş fi avut un program bătut în cuie, aș fi avut mai mult timp liber în care să mai stau cu copiii mei.

****

ÎNCEPUTUL CARIEREI IN ASTROLOGIE

Am avut dintotdeauna un interes pentru asta. De mică eram interesată de teste psihologice de 2 lei găsite prin reviste şi mi se părea foarte interesant să aflu după ce reguli se joacă destinul cu noi. Din copilărie colecţionam tot felul de zodiace care ţineau de zodiacul mesopotamian care este cel mai accesat,  cel chinezesc, zodiacul floral, de numerologie. Le copiam de mână pentru că nu erau xeroxuri pe vremea aia.

Înainte de Revoluţie nici nu aveai voie să spui cuvântul astrologie, pentru că era un subiect tabu, nu puteai să spui în gura mare că te-ar putea interesa, dincolo de faptul că nu existau cărţi, nu aveai de unde să înveţi. Atunci, spre sfârşitul facultăţii, am reuşit să fac rost de o carte bine scrisă de astrologie, doar că era scrisă în limba engleză şi eu nu ştiam engleză.

4

Am terminat facultatea şi la primul job, am întâlnit o tipă care era pasionată de astrologie, ştia engleză şi ea mi-a făcut un mini- rezumat. Apoi am început să învăţ invers, adică de la 3 categorii de informaţii pe care le ştiam, făceam horoscoapele unor persoane foarte cunoscute şi încercam să văd legăturile. Am învăţat prin descoperire şi în felul acesta am reţinut mult mai uşor.  Am început cu persoanele apropiate şi pe care le cunoşteam de mai mult timp. Mă raportam la fire, temperament, reacţii  şi la evenimentele prin care  trecuseră. Felul în care reacţionam devenise dependent de astrologie.

Cel puţin la momentul acela,  faptul că raportam  totul la felul cum erau aşezate planetele în momentul respectiv sau la naştere, m-a ajutat foarte mult să evoluez în domeniul ăsta şi până la urmă acesta a fost şi motivul pentru care am putut să lucrez  atât de mult. Aveam perioade în care scriam aproape 200 de pagini/ lună.  In zona asta doar eu am ţinut niște cursuri de astrologie.

****

PRESIUNI DIN PARTEA SOCIETĂȚII

Nu am resimţit presiuni din partea societăţii.  Sigur,  trebuia să ai grijă cu cine vorbeşti că faci astrologie, dar în general vorbeam cu persoanele cu care eram relativ apropiată şi am fost întotdeauna genul independentă, revoluţionară, opoziţionistă, m-am opus la tot ceea ce nu era conform cu ceea ce cred eu.

Nu am avut probleme. Nu am simţit o teamă. O oarecare presiune pot să spun că a fost, dar nu a fost impusă de societate şi anume  atunci când a trebuit să aleg o facultate, din pricina variantelor clare de ales şi puţine. Atunci examenul de admitere era de-a dreptul dramatic, adică nu existau facultăţi cu plată ca şi acum, aşadar examenul era unul foarte dur.  Băieţii care nu intrau la facultate trebuia să facă un an jumătate armata, iar cei care intrau făceau 9 luni.  Nu puteai să rişti să dai la facultate şi să nu intri, te alerga poliţia pe stradă să vadă dacă eşti angajat. Atunci o luam ca atare, adică născându-mă în tipul ăsta de societate, nu mi se părea şocant, dar într-un fel era o constrângere, adică dacă doreai să faci o facultate, de bază era  să poţi să  intri.  Mai apoi întrebări filozofice.. nu mă regăsesc,  pe vremea aia nu era cazul.

****

MODELELE ÎN VIAŢĂ

Nu cred că am avut modele.  Adică luam de la persoane pe care le apreciam câte ceva, dar nu-mi aduc aminte prin adolescenţă să fi avut o persoană la care să mă fi raportat în totalitate.

****

ABILITĂŢILE NECESARE ÎN ASTROLOGIE

Eu nu cred că este foarte greu să răzbești în acest domeniu. Informaţiile pentru a  învăța astrologia i le pot da oricui, cred că le poate avea în 4-5 ore. În primul rând trebuie să-i placă și trebuie să aibă o minte destul de organizată pentru că practic se fac nişte conexiuni acolo între informaţii. Sunt 3 categorii de informaţii şi aşa cum am spus, dacă le-aş scrie cred că 6-7 pagini ar fi suficiente. În rest, toate celelalte sunt conexiuni între aceste informaţii.  Mintea trebuie să fie destul de bine structurată, adică unei persoane care este foarte visătoare şi foarte puţin ancorată în realitate, probabil că i-ar fi un pic cam greu. În plus, şi intuiţia sigur că e importantă,  intuiţia este bună în orice domeniu.

5

****

CURSURI EXTRACURRICURALE

Referindu-mă la profesia de psiholog şcolar, am făcut foarte multe cursuri după Facultatea de Psihologie pentru că e o zonă foarte vastă. Eu am făcut pe orientare şcolară şi vocaţională şi m-au ajutat, pentru că asta fac cu clasele terminale de clasa a  VIII-a sau de-a XII-a. Am făcut și nişte cursuri de formare pe dezvoltare personală şi lucrez asta cu copii la cabinet. Alte studii pe care le-am făcut care nu au legătură cu psihologia, respectiv Politehnica, m-au ajutat să-mi formez un anumit tip de structură mentală, care mă ajută şi în profesia actuală, dar şi în viaţa de zi cu zi.

****

CE AR TREBUI SĂ ALEAGĂ CINEVA AFLAT LA ÎNCEPUT DE DRUM?

Nu cred că ceilalţi ar trebui să urmeze aceeaşi paşi ca şi mine, pentru că fiecare are propriile soluţii şi propriile modalităţi de a ajunge într-un loc, în funcţie de temperament, de ceea ce îşi doreşte, de valorile pe care le  are. E greu să ajungi într-un anumit loc luând 100% drept model   evoluţia  unei persoane, pentru că ar însemna să fii foarte asemănător cu persoana respectivă.  I-aş spune unei persoane aflate la început de drum să-și caute propriile soluţii, i-aş putea împărtăşi din experienţa mea sau din experienţa altora care au avut o evoluţie socio-profesională asemănătoare, dar i-aş sugera  că din tot ce îi spun să aleagă ce i se potriveşte.

****

SATISFACŢIA DIN MUNCA DEPUSĂ

Pentru că sunt profesor consilier, mă încântă ideea că acești copii au o şansă în plus după ce trec pe la cabinet. Problemele fiecăruia dintre noi sunt mai mari sau mai mici după cum le resimţim noi.  Acelaşi eveniment  pe unul ar putea să-l dărâme, iar altul să treacă uşor peste. Din ce văd eu în şcoli, cred că rezistenţa la frustrare este din ce în ce mai scăzută şi asta înseamnă că adolescenţii acceptă din ce în ce mai greu ca lucrurile să fie altfel de cum îşi doresc. Eu le-aş spune să aibă răbdare.

****

CUM VA EVOLUA ASTROLOGIA ŞI PSIHOLOGIA ÎN VIITOR  

În domeniul astrologiei, lucrurile nu cred că se vor schimba foarte mult. Oamenii sunt interesați de astrologie fie din curiozitate, fie din nevoia de control  – pentru a afla ce se va întâmpla, chiar dacă nu întotdeauna este ceva foarte plăcut. Faptul că lucrurile evoluează conform unor aşteptări te face să te simţi oarecum mai în siguranţă, deci asta va rămâne spun eu, o constantă. Poate se vor dezvolta  mai mult micile afaceri, cabinetele de astrologie.

În legătură cu psihologia, cel puţin la noi cu siguranţă lucrurile vor evolua mult. Eu cred că oamenii vor lua mersul la psiholog ca pe ceva firesc. Acum, încă mi se întâmplă să vină un părinte căruia i-am sugerat să accepte să aducă copilul la consiliere cu o falcă-n cer şi una-n pământ și să spună: „Copilul meu nu e nebun!”  

****

INFLUENŢA ASTROLOGIEI

Alegerea prietenilor sau partenerului de viaţă nu poate fi făcută numai în funcţie de zodie. Pentru că un horoscop implică multe alte informaţii, nu numai cel de zodie ci şi de ora de naştere, ascendent. Data completă a naşterii îţi arată practic proiecţia bolţii cereşti pe un anumit plan. Dar pe de altă parte ştiu că mai demult erau anumite persoane sau firme  care la angajare făceau horoscopul unor persoane.

Până la urmă, din punctul meu de vedere astrologia este într-o mai mică măsură „ghicitul” viitorului. Este mai mult un excelent instrument de lucru pentru psihologie. Adică poţi să vezi detalii legate de o persoană, de o personalitate pe care sigur dacă ai o experienţă poţi să o intuieşti, dar altfel poate fi nevoie de aplicarea unor baterii întregi de teste ca să  afli. Pentru mine a fost o surpriză să constat că ceea ce am dedus din astrologie am regăsit în psihologie.

6

****

INFLUENŢA PSIHOLOGIEI   

Facultatea de Psihologie m-a influenţat foarte mult. M-a influenţat atât în mediul profesional cât şi în mediul personal, adică am înţeles mult mai multe lucruri, într-un fel mi-a schimbat viaţa. Mi-a fost mult mai uşor să accept lucruri care îmi erau mai greu de acceptat. În general, obişnuiam să mă pun în situaţia celuilalt şi să văd punctele de vedere ale altora, dar odată ce am făcut facultatea mi-a fost mult mai uşor. Cred că empatia este la baza oricărei relaţii umane. În momentul în care celălalt se simte înţeles, reacţionează mult mai bine. Dar şi tu ca şi persoană în momentul în care înţelegi, te enervezi mai puţin şi eşti mai cooperant.

****

O POVESTE DE VIAŢĂ – CE E BINE, CE E RĂU?

E un caz care încă nu s-a finalizat. E vorba de o fetiţă, era în liceu în momentul acela, în clasa a IX-a, ajungând la mine la consiliere întâmplător. Mergând spre cabinet, am văzut un grup de fete care erau prinse în discuţie, nu făceau ora de sport pentru că nu aveau echipament, evident. Vorbeau despre faptul dacă era normal să te bată soţul/prietenul/tatăl etc.? Ele auzeau la şcoală, în presă că nu era normal, dar în mediul lor asta se întâmplă atât de frecvent încât părea ceva normal.  Erau foarte bulversate. Apoi, peste 2 săptămâni, o fată a venit la mine şi mi-a spus că s-a gândit şi a realizat că nu este normal, aşadar că se despărţise de prietenul ei.  Prietenul ei încă mai continua cu violenţa fizică. Chiar şi mama ei îi dădea dreptate băiatului pentru că s-a simţit jignit,  însă  ea totuşi a insistat şi  s-a despărţit de el. A ajuns la concluzia asta, atunci a fost un moment important în consilierea ei pentru că spre sfârşitul clasei a IX-a mi-a spus:  „Doamnă, eu sunt hotărâtă să termin liceul pentru că mi-am dat seama că este singura mea şansă să ies din mediul acesta.” Spre sfârşitul clasei a X-a intrat într-o relaţie cu un alt băiat cu 10-12 ani mai mare decât ea. A rămas însărcinată şi a hotărât să păstreze copilul. Deci în clasa a XI-a prin aprilie a născut, dar cu toate astea a terminat clasa a XI-a fără corigențe, iar acum este în situaţia de a termina clasa a XII-a. Sper să nu rămână corigentă nici la matematică pentru că ea oricum face eforturi în sensul acesta. Deci pentru mine a fost un caz de care îmi amintesc întotdeauna cu drag, ea nu mai este la mine la consiliere pentru că nu mai lucrez la liceul acela, dar am rugat o prietenă să o finanţeze printr-o fundaţie pe care o are şi o mai ajută cu diverse. Acum sunt în discuţii cu ea să continue şcoala, după ce termină liceul să facă o şcoală postliceală sanitară. Ăsta este cazul care mie mi s-a părut aducător de cele mai mari satisfacţii pentru că schimbarea a fost foarte mare.

****

EVITAREA VIOLENŢEI FIZICE ŞI PSIHICE ÎN FAMILIE  

În situaţia asta, dacă e vorba de copii mai mici, nu pot să le dau lor sfaturi. Ei practic mai greu gestionează asta. Ceea ce se poate face este să fie scoşi din mediul acela, dar nu complet, în sensul de a fi daţi spre adopţie, pentru că ei au nevoie totuşi de părinţii lor naturali. Ceea ce încerc să fac şi aici unde sunt, este să găsesc variante ca după şcoală, copilul să meargă la fundaţii sau centre de zi ale primăriei până la ora 18:00. Ajunge acasă seara şi atunci timpul pe care îl petrece într-un mediu nefericit, este mai mic şi impactul educaţional de la şcoală şi fundaţie este mai mare.

****

SFATURI ÎN LEGĂTURĂ CU FACULTATEA DE PSIHOLOGIE

Să o urmeze doar cei cărora le place. Și mai cred că este important ca în paralel cu facultatea să te angajezi în activităţi de voluntariat care să îţi permită să aplici în practică ceea ce înveți la facultate.

Mie îmi place meseria de psiholog şcolar pentru că îmi dă posibilitatea să lucrez cu copii, cu toate grupele de vârstă, pentru că în învăţământ se lucrează de la grădiniţă. Acum am în normă o grădiniţă, o şcoală generală, am lucrat mulţi ani în liceu şi bineînţeles lucrez şi cu părinţii aferenţi, deci până la urmă am chiar toate grupele de vârstă, lucrez chiar şi cu bunicii. Îmi place că poţi să-i ajuţi pe oameni să se schimbe. Cred că până la urmă poți schimba chiar şi destinul, pentru că atât din psihologie cât şi din astrologie am învăţat că ceea ce suntem determină ceea ce ni se întâmplă. Deci în momentul în care schimbăm ceva în zona asta de ce suntem, determinăm o schimbare în destinul nostru.

89

Mulțumim Cristina Vanea pentru interviul acordat!