Image result for grit

Ce îi face pe oamenii extraordinari să aibă succes? Este vorba de talent, geniu, noroc? Sau cum sugerează Angela Duckworth, de perseverență?

Angela Duckworth este psiholog la Universitatea din Pennsylvania. De asemenea, este fondatoare și director științific al Character Lab și autoare a cărțiiGrit: The Power Of Passion And Perseverance”:

 „Există o fluență și o ușurință cu care se manifestă adevărata măiestrie, fie că este vorba de scris sau de o demonstrație matematică. Dar ce anume o determină?”

Astăzi vom explora mai întâi efectele pozitive ale perseverenței. Apoi ne vom întreba: are perseverența și dezavantaje?

Talentele nu confirmă întotdeauna

Angela Duckworth a devenit interesată de perseverență când era profesoară de matematică pentru elevii de gimnaziu și liceu. Când a început să predea, a observat imediat care copii din clasă erau cei mai rapizi, cei mai talentați în mod natural. Cei care, atunci când ea explica un concept, ridicau imediat mâna pentru a răspunde la întrebări:

„Fiind tânără și neexperimentată, m-am gândit imediat că aceia sunt copiii care până la sfârșitul anului vor fi progresat cel mai mult. Și într-adevăr, pentru unii copii așa a fost. Dar au fost și multe excepții. La sfârșitul anului, mi-am dat seama că unii copii s-au descurcat mult mai bine decât mă așteptam. Și alții despre care credeam că vor avea rezultate fantastice au dezamăgit. Așa că revelația pentru mine nu a fost că a contat efortul depus. Toată lumea știe că efortul contează. Revelația mea a fost cât de mult a contat.“

Avem o imagine falsă despre genii

Mai târziu, Duckworth și-a făcut o carieră academică de a studia această trăsătură de caracter – perseverența, sau grit, cum îi spune ea:

„Este de fapt combinația de pasiune și perseverență în urmărirea de obiective pe termen lung.“

Duckworth s-a concentrat pe acest subiect deoarece există această imagine falsă a geniului care nu trebuie să muncească foarte mult:

„Cred că imaginația populară are simultan dreptate și greșește. Dacă ai intuiția că cineva ca Einstein sau Picasso a avut o anumită abilitate sau înclinație, nu te înșeli. Nu cred că Einstein era doar un alt om de pe stradă și nici Picasso. Dar acel alt lucru pe care l-au făcut, să muncească din greu, cu o dragoste obsesivă pentru un domeniu  foarte restrâns, pe care l-au aprofundat în loc să se diversifice și să facă 6 sau 12 lucruri, cred că și asta este important. Așadar, intuiția populară nu este complet greșită. Este însă incompletă într-un mod semnificativ” .

Ne place să credem în talentul înnăscut

Angela crede că ar putea exista un motiv psihologic pentru care ne place să credem că un geniu nu are nevoie să facă efort:

„De ce preferă oamenii, când văd măiestria altcuiva, să nu se gândească la efortul investit? Aici, Nietzsche a avut un insight foarte bun, respectiv că dacă eu cred că cineva are un dar de la natură, mă pot relaxa  și minuna ce face acea persoană, fără să am nicio obligație de a încerca și eu să fac asta“

Contează cât și cum exersăm

Duckworth a făcut un studiu în urmă cu câțiva ani, care a analizat câștigătorii concursurilor de ortografie, și a descoperit ceva despre tinerii care s-au descurcat foarte bine la concurs. Pentru acest studiu, ea a colaborat cu psihologul Anders Ericsson, cunoscut publicului larg pentru enunțarea regulii celor 10 000 de ore de practică necesare pentru a deveni expert într-un domeniu:

„Ceea ce contează cu adevărat, pe lângă cantitate, este calitatea exersării, ceea ce Ericsson numește exersarea deliberată. “

În studiul despre concursurile de ortografie, Duckworth și Ericsson au întrebat copiii finaliști cum anume exersează pentru a se pregăti. Au descoperit că elevii fac trei lucruri pentru a câștiga concursul:

  • Citesc mult, ceea ce pentru acești copii este o activitate extrem de ușoară și de plăcută –  o cotează la același nivel cu mâncatul de înghețată.

  • Sunt testați de părinți sau de aplicații pe calculator

  • Exersează în mod deliberat, de obicei singuri, antrenându-și punctele slabe. Acesta este aspectul pregătirii pe care copiii l-au considerat ca implicând cel mai mare efort și fiind și cel mai neplăcut.

Duckworth și Ericsson au descoperit că timpul alocat exersării deliberate a prezis mult mai bine cine va ajunge în finală comparativ cu celelalte două tipuri de exersare:

„La final, am constatat că dintre toate trăsăturile de personalitate pe care le-am analizat, perseverența a fost cel mai bun predictor al timpului alocat exersării deliberate. Așadar, persoanele foarte perseverente pot exersa mai mult în acest mod eficient, care nu este întotdeauna foarte plăcut. Îi face mai buni și asta se reflectă în realizările lor” .

Exersarea deliberată nu este întotdeauna plăcută

Am vrea să credem că cei care muncesc din greu o fac pentru că le place foarte mult ceea ce fac și le place să muncească din greu, dar nu este tocmai așa:

„Ca să îl parafrazez pe Aristotel, rădăcinile cunoașterii sunt amare, doar fructele ei sunt dulci. Dar vreau să nuanțez puțin, deoarece atunci când vorbesc cu sportivi de talie mondială sau cu experți din alte domenii, mulți spun că, da, practica este amară, dar există și un alt aspect al domeniului pe care îl iubesc, care are fructe dulci. Partea amară este mijlocul către un scop.“

Duckworth spune că propria ei perseverență se datorează tatălui ei:

„Fiind de origine asiatică, tatăl meu îmi spunea adesea că viața înseamnă suferință – oricine ai fi, orice ai vrea să faci cu viața ta, va trebui să depășești anumite obstacole pentru a ajunge într-adevăr undeva. Pe de altă parte, nu există nimeni dintre modelele exemplare de perseverență pe care le-am intervievat, care să nu spună că iubește cu pasiune ceea ce face” .

Perseverența se învață

Ca spectatori, obținem o anumită plăcere imaginându-ne că performerii sunt în mod natural superdotați, că geniul vine fără efort. Similar, credem că unii oamenii sunt în mod natural mai perseverenți. Și acest lucru ne duce la o idee deprimantă, că perseverența este doar apanajul câtorva persoane norocoase care o au:

„Nu cred că perseverența este ceva ce ori ai, ori nu ai. Ea își are originea în patru resurse psihologice, care pot fi cultivate. Una este interesul. Nu poți fi perseverent în ceva care nu te interesează. A doua resursă este capacitatea de a exersa în mod deliberat. A treia este un sentiment al scopului. Toate modelele exemplare de perseverență pe care le-am intervievat simt că ceea ce fac ei, zi de zi, este semnificativ și benefic pentru alți oameni. Și apoi în final, optimismul de a continua atunci când speranța pare pierdută, de a practica o perspectivă a dezvoltării, un stil explicativ optimist pentru evenimente negative.

Angela spune că muncește din greu pentru a cultiva perseverența în proprii ei copii:

„În familia noastră, regula care s-a dovedit a fi cea mai utilă este ceea ce noi numim regula lucrului dificil –  fiecare membru trebuie să facă un lucru care necesită în mod regulat exersare deliberată. Deci nu un curs de weekend unde scopul principal e să te distrezi, ci studierea unui instrument muzical sau practicarea unui sport în echipa școlii.  Copiii noștri nu pot abandona această activitate până nu au epuizat toate orele plătite. Pot renunța la sfârșitul semestrului,  dar nu înainte de a-și fi ales un nou lucru greu. Pe de-altă parte, le-am lăsat pe fetele mele, chiar și când erau la grădiniță, să-și aleagă singure activitățile. Este cea mai bună regulă? Nu știu. Dar cred că împacă nevoia de a-i ajuta pe copiii noștri să facă lucruri dificile cu nevoia de a le păstra autonomia, ceea ce este foarte important” .

OK, deci perseverența este într-adevăr un lucru minunat. Te ajută să faci lucruri, să ai succes. Dar este oare posibil să fii prea perseverent?

 

Perseverența poate deveni un defect

Gale Lucas este un cercetător la Institutul pentru Tehnologii Creative, de la  Universitatea Californiei de Sud. Încă de la o vârstă fragedă, Gale era o persoană foarte perseverentă:

„Mama mi-a făcut o carte de exerciții când eram destul de mică, pe la 5-6 ani.  Și eram așa absorbită de ea, încât nu am mers la plajă în vacanță și nu am făcut nimic distractiv cu copiii din cartier. Doar am stat și mi-am terminat cartea pentru că o începusem și simțeam dorința să trec prin tot ce cuprindea până la final. Însă cred că mi-a lipsit puțin plaja”.

Perseverența te poate face să te comporți irațional

Perseverența lui Gale a ajutat-o cu siguranță în multe feluri, de exemplu are o carieră academică de succes. Dar când a început să studieze dezavantajele perseverenței, știa deja câte ceva despre asta din experiență personală:

„Uneori, e posibil ca persoanele foarte perseverente să nu facă lucrul logic, rațional de făcut, pentru că perseverența lor le obligă să continue. “

Într-un studiu realizat de Gale, participanților li s-a cerut să joace un joc online unde aveau posibilitatea de a alege. Puteau renunța și să câștige un dolar sau să joace în continuare pentru șansa de a câștiga 2 dolari, cu riscul de a nu primi nimic dacă pierd. Atât persoanele perseverente, cât și cele mai puțin perseverente au făcut alegerea rațională să continue dacă erau pe cale să câștige, deoarece șansele lor de a obține 2 dolari erau destul de mari. Dar dacă pierdeau:

„Chiar dacă erau pe cale să piardă, persoanele perseverente erau mai înclinate să aleagă să rămână în joc, riscând să piardă dolarul pentru a câștiga cei 2 dolari.“

 

Perseverența te poate face perfecționist

Gale Lucas și colegii săi au arătat, de asemenea, cum, dacă ești perseverent, îți poate fi mai greu să dai examene cu limită de timp precum SAT. Asta pentru că în acest tip de examene e mai practic să renunți relativ repede atunci când nu știi răspunsul la o întrebare și să treci la următoarea:

„Într-un test, am inserat câteva probleme care nu puteau fi rezolvate – anagrame care nu au soluție, pentru că nu formează niciun cuvânt. Și ceea ce am demonstrat a fost că persoanele mai perseverente nu au reușit să rezolve la fel de multe probleme ca ceilalți, pentru că au pierdut timp în încercarea de a rezolva problemele fără soluție.”

 

Poți persista prea mult

Persoanele mai perseverente pot persista atât de mult în încercarea de a rezolva probleme dificile încât ajung să își facă rău:

„Ca cercetători, ne-ar dori să îi învățăm pe ceilalți abilitatea de a face alegeri strategice. Cu siguranță nu dorim ca persoanele perseverente să renunțe la perseverență, dar am dori să își dea seama că în unele cazuri, renunțarea este calea mai benefică.

Gale spune că știe din experiența personală cum poate fi dăunătoare perseverența:

„Am fost căsătorită și am rămas în această relație timp de nouă ani. Am sfârșit oricum prin a divorța deși am persistat în relația respectivă până la finalul finalului, poate mai mult decât ar fi fost bine atât pentru mine, cât și pentru partenerul meu.”

 

Perseverența e valorizată de societate

Societatea noastră privește de sus renunțarea. Nu ne oprim prea des să ne întrebăm dacă uneori este o idee bună să renunți:

„Există o stigmă în jurul divorțului. Există o stigmă în a alege un alt loc de muncă și a recunoaște că nu eram potrivit pentru acest job. Ca persoană perseverentă, mi-e greu să nu merg pur și simplu înainte pentru că totul din jurul meu susține această idee, deși poate ar fi mai bine să mă întreb din când în când dacă nu cumva îmi fac rău, dacă nu cumva merg pe drumul greșit?”

 

Perseverența e o monedă cu două fețe

Deci există într-adevăr două feluri de perseverență. Unul este genul bun. Învinge obstacolele, acceptă provocările. Celuilalt fel de perseverență i se mai spune și încăpățânare. Împotriva tuturor dovezilor contrare, continuă, ignoră semnalele că eșecul este iminent, și își sapă mai adânc propria groapă:

Ele se întâlnesc adesea în aceeași persoană, atunci când calitatea devine un defect –  pentru că e folosită prea mult sau în contextul nepotrivit. De exemplu, Isaac Newton a revoluționat matematica și fizica, dar și-a irosit, de asemenea, o mare parte din viață cu alchimia. El a petrecut ore întregi de  exersare deliberată încercând să transforme diverse elemente în aur, o problemă imposibilă.

Reflectează pentru a lua cea mai bună decizie pentru tine

Ia o pauză și întreabă-te: este ceea ce urmează să fac în momentul următor o reflecție a cine ești și a cine vrei să devii? Este acum momentul să îmi folosesc perseverența? Sau mai degrabă am nevoie de alte calități care să mi-o tempereze?

Este genul de întrebare la care numai tu poți răspunde cu adevărat.

 

 

 Share on LinkedIn

 *

***

Adriana Georgescu: Vrei să devii cea mai bună versiune a ta? Descoperă fullbloom: consiliere în carieră, coaching și cursuri.

Abonează-te la newsletter pentru a fi la curent cu cele mai noi articole publicate pe blog.