De ce sunt unii oameni mai motivați, mai inteligenți, mai creativi sau mai îndrăzneți decât alții? Este ceva ce poți să faci și tu, de azi.

Ani de zile, astfel de diferențe au fost atribuite interacțiunii dintre mediu și gene.

Însă studiile lui CarolDweck, prezentate pe larg în Mindset: The New Psychology of Succesau identificat un factor general care ne dezvoltă sau ne limitează potențialul:  o simplă convingere.

Cei care cred că inteligența, abilitățile sau calitățile lor personale sunt constante în timp au o perspectivă fixă (fixed mindset).

Persoanele cu perspectivă fixă:

  • cred că o abilitate sau calitate apare de la sine, înainte de orice învățare. Fie o ai, fie nu. Ești cine ești, punct. Atunci când nu se simt din primul moment inteligenți sau talentați într-o anumită zonă, își pierd interesul și se apucă de altceva.

  • consideră că efortul ridicat denotă abilitați scăzute. Oamenii capabili, cred ei, se bazează pe abilitățile lor înnăscute și nu au nevoie să muncească din greu pentru a avea succes.

  • nu gestionează bine eșecul, deoarece îl interpretează ca o lipsă de abilități. Și din moment ce cred că abilitățile sunt înnăscute și fixe, consideră că dacă se lovesc de un eșec, cel mai logic este să renunțe.

  • evită riscurile și provocările. Preferă să rămână în zona de confort și aleg să se concentreze doar pe rezolvarea problemelor care li se par simple, unde succesul le este garantat. În felul acesta își validează inteligența și calitățile.

  • privesc critica, oricât de constructivă, ca pe un atac personal. Preferă să își cultive imaginea de persoane care fac totul bine, fără greșeală.

Cei care cred că inteligența, abilitățile sau calitățile lor personale se pot dezvolta în timp au o perspectivă a dezvoltării („growth mindset”).

Persoanele cu perspectiva dezvoltării:

  • cred că își pot îmbunătăți sau schimba în timp inteligența, abilitățile sau calitățile personale. Da, oamenii diferă foarte mult – în aptitudini, talente, interese sau temperament – dar oricine se poate schimba și crește practicând și câștigând experiență. Prin urmare  sunt mai înclinați să învețe și să exerseze.

  • acceptă provocări, cu riscul de a nu se descurca bine din primul moment pentru că preferă să învețe lucruri noi decât să bată pasul pe loc în zona de confort

  • recunosc valoarea criticii constructive și sunt deschiși la feedback, pentru că au convingerea că pot face schimbările necesare

  • perseverează în învățare și exersare atunci când întâmpină dificultăți, pentru că sunt de părere că din problemele dificile învață cel mai mult.*

Vestea proastă  este perspectiva fixă pare să se auto-confirme, pentru că cei cu o perspectivă fixă nu vor exersa (pentru că li se pare inutil). Ceea ce le va întări ideea că sunt blocați la nivelul de abilitate din prezent.

Desigur că, pe de-altă parte, cei cu o perspectivă a dezvoltării vor exersa și vor deveni mai buni. Ceea ce le va întări ideea că îmbunătățirea este posibilă.

Și, deși ne naștem cu dorința de a învăța (dacă bebelușii ar fi demotivați de eșec, nu ar învăța niciodată să meargă sau să vorbească), copiii pot adopta o perspectiva fixă încă de la vârsta grădiniței.

De exemplu, în cercetările ei, Carol Dweck le-a oferit unor copii de patru ani posibilitatea de a alege: puteau face din nou un puzzle ușor pe care îl mai făcuseră sau puteau încerca unul mai greu. Copiii cu perspectivă fixă – cei care credeau că inteligența lor este o anumită cantitate fixă – l-au ales pe cel ușor. „Copii inteligenți nu fac greșeli”, i-au spus ei lui Dweck. În schimb, copiii care credeau că devii mai isteț după ce ai rezolvat o problemă complicată au ales încântați puzzle-ul mai greu, considerându-l plictisitor pe cel ușor.

Vestea bună este că poți să îți schimbi perspectiva la orice vârstă,  acordând pur și simplu mai multă atenție modului în care gândești.

Poți apoi decide să privești lucrurile diferit și să acționezi în moduri noi. Și îți poți sprijini și echipa sau copiii să adopte o perspectivă a dezvoltării.

***

De unde să începi

Începe cu tine. Deoarece perspectiva ta variază probabil de la o zonă la alta, identifică mai întâi în ce zone ai o perspectivă a dezvoltării și în ce zone ai una fixă.

De exemplu, ai putea crede că abilitățile tale creative sunt fixe, dar că poți să ți le dezvolți pe cele matematice. Sau că îți poți îmbunătăți leadershipul, dar calitățile tale sportive sunt fixe – pur și simplu nu ești genul sportiv.

***

Cum îți poți identifica perspectiva

Pentru a-ți identifica perspectiva într-o zonă anume, întreabă-te: „Când mă simt inteligent/capabil în acest domeniu”?

— Când nu fac greșeli? / când termin ceva rapid și a ieșit perfect? (perspectiva fixă)

SAU

— Când încerc din greu și reușesc să fac ceva ce nu puteam face înainte? / când lucrez la ceva de mult timp și încep să-mi dau seama cum pot rezolva problema? (perspectiva dezvoltării)

 

Cum îți poți schimba perspectiva

Schimbă-ți gândirea de la „Pur și simplu nu sunt bun la la X”, la „Nu sunt așa bun la X cum aș putea fi dacă aș învăța sau practica mai mult”. În perspectiva dezvoltării, absența unei abilități e considerată temporară. S-ar putea să nu știi cum să faci ceva, dar presupui că ai putea învăța dacă ți-ai face timp.

De asemenea, întreabă-te:

  • Investesc suficient timp și efort în cultivarea acestei abilități?

  • Folosesc strategii de învățare eficiente, și care mi se potrivesc mie personal?

  • Primesc sprijin și critici constructive din partea unor mentori generoși și a altor persoane competente?

Ce să faci când ți-ai pierdut motivația

  • Când vrei să renunți sau te-ai plictisit, activează-ți perspectiva dezvoltării vizualizând cum, pe măsură ce experimentezi și înveți, în creierul tău se formează noi conexiuni. Așa se și întâmplă; creierul unui adult este mult mai plastic decât s-a crezut până nu de curând.

  • Analizează-i pe cei care sunt în prezent mai buni decât tine. Observă cu atenție ce fac. Întreabă-i cum au ajuns să o facă așa bine. S-au născut cu aceste abilități extraordinare sau pur și simplu folosesc strategii mai bune, au exersat mai mult și continuă să accepte provocări și să învețe?

  • Doar pentru că poți îmbunătăți ceva nu înseamnă neapărat că ar trebui să o și faci. E posibil de exemplu să ajungi la concluzia că efortul necesar îmbunătățirii nu e rezonabil pentru tine acum. Sau nu e rezonabil în general. În plus, nu orice lucru trebuie îmbunătățit. Uneori, cea mai înțeleaptă strategie (și cea mai productivă) e pur și simplu să îți accepți anumite imperfecțiuni, în special pe cele care nu te afectează negativ nici pe tine, nici pe ceilalți. Astfel, câștigi timp și energie pentru lucrurile cu adevărat importante pentru tine.

Cum să îi motivezi pe ceilalți

  • vorbește-le despre modelul celor două perspective. Arată-le prin comportamentul tău de zi cu zi că te interesează ca ei să crească și să se dezvolte, nu să aibă succes tot timpul și să facă totul perfect:

  • subliniază mereu în conversații că orice abilitate se învață

  • dă feedback cu privire la efort, perseverență și progresul realizat, nu te referi la talentul înnăscut și inteligența nativă

  • acceptă greșelile ca o parte normală a procesului de învățare și ca o bază a succeselor viitoare

„După patruzeci de ani de cercetări […], principala mea concluzie este: ce poate învăța o anumită persoană, aproape toți putem învăța, dacă ni se oferă condițiile necesare” — Benjamin Bloom, cercetător educațional american

Așa că nu mai spune: „Nu pot să o fac”. Spune: „Nu pot să o fac ÎNCĂ”.

 

***

Adriana Georgescu: Vrei să devii cea mai bună versiune a ta? Descoperă fullbloom: consiliere în carieră, coaching și cursuri.

Abonează-te la newsletter pentru a fi la curent cu cele mai noi articole publicate pe blog.