Auzim vorbindu-se din ce în ce mai mult de satisfacția muncii depuse şi impactul negativ pe care lipsa percepută a acesteia îl poate avea asupra calității vieții, cu atât mai mult cu cât se pare că, în general, munca este văzută de către foarte multe culturi fie ca fiind mai importantă decât timpul liber sau participarea în comunitate, fie ca fiind a doua ca importanță după familie (1).

jjjjjj

Când vorbim de semnificaţia muncii ne gândim la motivele pentru care muncim – „de ce muncim?”, cât și la „cum” muncim. Ceea ce pentru mine are semnificație poate fi lipsit de importanţă pentru altcineva, în funcţie de cultura, statutul socio-economic sau modul în care am fost învăţați să privim lumea. Unii dintre noi găsesc semnificaţie mai puţin în munca pe care o desfăşurăm, şi mai degrabă în faptul că aceasta ne permite să ne susţinem familia, găsindu-ne activităţi care să ne facă plăcere în afara muncii. Alţii găsesc semnificaţie în oportunităţile de realizare profesională, în capacitatea de a urca pe scară ierahică. Mai sunt cei care găsesc semnificaţie în munca bine făcută sau în rezultatele tangibile ale muncii lor; cei care găsesc semnificaţie în munca în folosul sau ajutorarea celorlalţi sau cei care găsesc semnificaţie în relaţiile strânse pe care le leagă cu colegii de muncă.

hhhhhhhhhh

Pentru mulți dintre noi împlinirea prin muncă pare a fi mai degrabă un privilegiu, decât un dat. Totuși, cum tendințele actuale arată că vom munci mai mult, munca reprezentând o mare parte din viaţa noastră, ea ar trebui să poată oferi semnificație, stabilitate, un sens de comunitate şi identitate în viață. Dorim ca munca pe care o depunem  să se alinieze cu valorile noastre personale, cu ceea ce este cu adevărat important pentru noi.

kkkkkkkkk

Există însă momente în care avem aşteptări nerealiste de la munca depusă. Sunt autori care susțin că: „Atunci când se spune că munca ar trebui să aibă o semnificaţie, ceea ce se spune de fapt este că ar trebui să contribuie la stima de sine, la sentimentul de împlinire, prin puterea de a ne influenţa sinele şi mediul şi prin faptul că o persoană este valorizată de societate” (1). Deşi aceasta este o situaţie dezirabilă, dezumanizarea condiţiilor de muncă, şomajul, practicile de angajare prejudiciabile, restructurările şi nepotrivirea dintre oameni şi locul de muncă arată că pentru mulţi oameni munca nu are cum să fie plină de semnificaţie. Negarea influenţei factorilor contextuali asupra situaţiilor de carieră poate duce la auto-blamare excesivă atunci când experiențele de muncă sunt negative pentru motive din afara controlului individual.

kkkkkkkkkk

Cu toate acestea, şi aici intervine rolul consilierii în carieră, există un foarte mare potențial în a ajuta oamenii să-şi creeze propria semnificație  a muncii – poate nu avem puterea de a schimba politicile de stat sau organizaționale, dar există un potențial de a ne îmbunătăţi propria viaţă sau propriile circumstanţe.

jjjjjjjjjjj

În urma unei cercetări din 2005 reiese că aproape două treimi dintre persoanele intervievate ar căuta mai multe informaţii despre locurile de muncă dacă ar fi să o ia de la capăt –multe dintre acestea considerând că ar putea găsi locuri de muncă mai satisfăcătoare decât cele pe care le deţin în prezent. Aceste rezultate vin în completarea celor reieşite din cercetări mai timpurii care arată nu numai că mulţi oameni experimentează situaţii negative şi insatisfacţie în muncă, dar şi că ei nu ştiu cum şi-ar putea îmbunătăţi situaţia.

kkkkkkkkk

Cu siguranţă, mulţi dintre noi am avut puţine oportunităţi de a ne angaja într-un proces de auto-explorare sistematică pentru dezvoltarea propriei cariere, fiind nesiguri cu privinţă la nevoile proprii de educaţie şi formare. Luând în calcul dezangajarea masivă pe care mulți dintre noi o simt la locul de muncă şi insatisfacţia declarată, conceptul de flexicuritate (nu mai există locuri de muncă sigure, astfel încât trebuie să devenim flexibili în abordarea muncii și carierei) dar şi cel de „job crafting” – modul în care ne putem îmbunătăți locurile de muncă actuale, dobândirea abilităților de introspecție şi de auto-cunoaștere, de explorare educaţională şi ocupaţională şi de planificarea carierei să devină o prioritate a vieții noastre, fie că ne aflăm la început de drum, fie că avem deja ceva ani în spate de muncă.

jjjjjjjjjj

Referințe:

  1. Niles, Spencer G., & Harris-Bowls, Joann (2013). Career Development Intervention in the 21st Century, 4th Edition. Boston: Pearson Education, Inc; O’Toole (apud Niles & Bowls, 2013, p12)
  2. Brown, Duane (2012). Career Information, Career Counseling, and Career Development. 10th ed. New Jersey: Pearson Education, cercetarea făcută de către Hoyd and Lester în 2005
  3. Weir, Kirsten (2013). More than job satisfaction: Psychologists are discovering what makes work meaningful — and how to create value in any job. American Psychological Association, 44 (11), 39
  4. Hall, Douglas T (2004). The protean career: A quarter-century journey. Journal of Vocational Behavior 65, 1–13